În acest interviu, István vorbește despre începuturile sale, despre transformările prin care a trecut Profinox de-a lungul anilor, despre oamenii care i-au marcat parcursul profesional  și despre valorile care îi ghidează activitatea zi de zi. Este, totodată, un dialog  despre leadership, responsabilitate și despre convingerea că evoluția unei companii se construiește întotdeauna împreună cu oamenii săi. Interviul este realizat de Cristina Stan Damian, membru al echipei Profinox.

Când apropierea de familie a schimbat direcția carierei

Cristina: Pentru început, spune-ne câteva lucruri despre tine și despre parcursul tău profesional. Cum ai ajuns de la zona tehnică la rolul pe care îl ai astăzi?

István: Am absolvit Facultatea de Mecanică în 2009, specializarea Sisteme și Echipamente Termice, iar în 2011 am finalizat programul de master în Energii Regenerabile. Primii pași în carieră i-am făcut într-o companie specializată în recrutarea inginerilor, care mi-a oferit oportunitatea de a lucra în Ungaria, într-o echipă de proiectare de echipamente de ambalare și sisteme de transport.

A fost o experiență importantă pentru mine, însă, la un moment dat, dorința de a fi mai aproape de familie și de cei apropiați a devenit mai puternică. În aprilie 2012 am luat decizia de a reveni în România și de a-mi continua parcursul profesional într-o companie care să îmi ofere posibilitatea de a învăța, de a mă dezvolta și de a aprofunda domeniul ingineriei.

Astfel, în luna mai a anului 2012, am început activitatea în cadrul Profinox, în rolul de inginer proiectant. Privind în urmă, îmi dau seama că fiecare etapă prin care am trecut m-a ajutat să înțeleg mai bine compania, procesele și oamenii. Fiecare provocare și fiecare proiect finalizat au contribuit la formarea perspectivei pe care o am astăzi asupra rolului meu și asupra direcției în care trebuie să evoluăm.

O evoluție firească, nu un obiectiv

Cristina: A existat un moment în care ai simțit că ai trecut de la responsabilitățile tehnice la un rol de leadership? 

István: Sincer, nu pot spune că a existat un moment precis în care să trasez o linie și să spun: „de aici lucrurile s-au schimbat”. Totul a venit firesc și a reprezentat o evoluție continuă.

Responsabilitățile s-au schimbat treptat, iar fiecare etapă s-a suprapus peste cea anterioară până când ceea ce părea, la început, o schimbare a devenit o normalitate. Cred că acesta este unul dintre avantajele unui parcurs construit în timp: ai ocazia să înțelegi fiecare verigă din lanț și să apreciezi contribuția fiecărui om din organizație.

În ceea ce privește poziția de acționar, nu a fost niciodată un obiectiv pe care să îl urmăresc. A fost o conjunctură și, în același timp, o recunoaștere a timpului și a efortului investit de-a lungul anilor. Cu toate acestea, perspectiva mea a rămas aceeași: o companie trebuie să evolueze, să investească și să se adapteze permanent la nevoile pieței.

Cum s-a schimbat  departamentul de inginerie

Cristina: Cum ai văzut evoluția departamentului de proiectare și ofertare de când ai intrat în companie și până astăzi?

István: Departamentul de proiectare și ofertare a trecut prin numeroase etape de dezvoltare, fiecare determinată de provocările și nevoile momentului. Dacă la început un inginer putea gestiona aproape întregul proces – de la ofertare și proiectare până la comunicarea cu clientul –, astăzi volumul și complexitatea proiectelor fac imposibil acest lucru.

În timp, am înțeles că trebuie să ne adaptăm pentru a rămâne competitivi și pentru a răspunde mai rapid solicitărilor venite din partea clienților. Un moment important a fost înființarea departamentului de Pregătirea Producției, în urmă cu aproximativ trei ani.

Această schimbare ne-a permis să eficientizăm fluxurile interne și să oferim inginerilor posibilitatea de a se concentra mai mult pe activitățile de proiectare și ofertare. În același timp, ne-a ajutat să reducem timpul de reacție și să fim mai aproape de nevoile clienților noștri.

„Nu trebuie să le știi pe toate”

Cristina: Ce ai învățat despre leadership în toți acești ani?

István: Am învățat că nimeni nu poate fi specialist în toate. Nu cred că rolul unui lider este să știe fiecare detaliu tehnic, financiar sau operațional. Cred că este mult mai important să ai lângă tine oamenii potriviți și să știi pe cine te poți baza atunci când ai nevoie.

Nu trebuie să știi să reglezi un aparat de sudură și nici să cunoști fiecare procedură contabilă. Trebuie însă să înțelegi munca în ansamblu și să ai încredere în colegii care sunt specialiști în domeniile lor.

Într-o companie, responsabilitatea trebuie împărțită. Dacă fiecare își asumă rolul și își rezolvă problemele, organizația funcționează. Din punctul meu de vedere, aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat.

„Merge și așa” nu este o opțiune 

Cristina: Ești cunoscut printre colegi pentru atenția la detalii. Cât de importantă este calitatea într-o industrie în care fiecare proiect este diferit?

István: Nu cred că vorbim despre perfecțiune în sensul absolut al cuvântului, însă cred că trebuie să ne apropiem cât mai mult de standardul pe care îl așteaptă clientul.

Lucrăm în principal cu produse unicat, iar fiecare proiect vine cu provocările lui. De multe ori, diferența dintre un proiect reușit și unul problematic stă în detalii aparent minore.

Întotdeauna am considerat că este mai bine să investești puțin mai mult timp și să livrezi produsul corect din prima, decât să accepți ideea că „merge și așa”. Costurile reale apar atunci când un produs se întoarce în fabrică sau când încrederea clientului este afectată. Majoritatea clienților continuă să lucreze cu noi pentru că au încredere că ceea ce promitem este și ceea ce livrăm.

Ce contează cu adevărat într-o echipă 

Cristina: Ce calități contează cel mai mult pentru tine atunci când alegi un nou coleg? 

István: În primul rând, caut dorința de a lucra și de a face parte din echipă. Restul se poate învăța în timp.

Experiența este importantă, însă cred că entuziasmul și disponibilitatea de a evolua sunt cele care fac diferența pe termen lung. Într-un domeniu în care produsele sunt unice și provocările apar constant, oamenii trebuie să fie pregătiți să iasă din zona de confort.

Din punctul meu de vedere, cel mai greu este să coordonezi persoane care vin la serviciu exclusiv pentru recompensa lunară și care nu își doresc să evolueze. Creșterea profesională presupune efort, perseverență și continuitate.

Mentorii și oamenii care lasă urme

Cristina: Ai avut un mentor sau o persoană care ți-a influențat parcursul profesional?

István: Cred că fiecare dintre noi are nevoie, la un moment dat, de oameni care să îi ofere încredere și inspirație. Am întâlnit astfel de persoane și înainte de a ajunge la Profinox, însă dacă ar fi să numesc un om care și-a pus amprenta asupra evoluției mele profesionale, acela este dl. Ferenc (Ferenc Ilyes, fondatorul Profinox – n.red.).

De la el am primit, de-a lungul timpului, încredere, motivație și sprijin. Sunt lucruri care contează foarte mult atunci când îți construiești un drum profesional și care, în timp, te influențează inclusiv în modul în care alegi să lucrezi cu oamenii din jurul tău.

Viitorul se construiește pas cu pas

Cristina: Cum vezi Profinox peste următorii 5–10 ani?

István: În contextul actual, este dificil să faci previziuni pe termen lung. Totuși, sunt convins că vom continua să ne adaptăm și să ne dezvoltăm.

Dacă ar fi să vorbesc despre un obiectiv important, mi-aș dori să dezvoltăm propria noastră gamă de produse și să extindem capacitatea departamentului de inginerie astfel încât să putem susține această direcție.

Cred că acesta este unul dintre obiectivele majore ale companiei. Dacă putem susține oamenii potriviți, putem susține proiectele potrivite. Iar dacă putem susține proiectele, atunci putem construi și propriile noastre produse.

Repere pentru un parcurs profesional solid  

Cristina: Dacă ar trebui să rezumi în câteva cuvinte filosofia ta de lucru, care ar fi acestea?

István: Dorință, perseverență, continuitate și corectitudine. Iar dacă ar fi să adaug un sfat pentru un tânăr inginer care își dorește să ajungă într-o poziție de conducere, acela ar fi acesta: dacă îți dorești ceva, perseverează. Dacă perseverezi, fă-o constant. Iar atunci când ajungi acolo unde ți-ai propus, nu uita niciodată de unde ai plecat. 

The post Un parcurs profesional care a crescut odată cu Profinox. István Borbély, despre cei 14 ani de evoluție în cadrul companiei appeared first on Profinox.

Continuăm dialogul despre prezentul și viitorul companiei Profinox cu fondatorul acesteia, Dl. Ferenc Ilyes. Discuția explorează realitățile pieței, deciziile dificile și lecțiile mai puțin vizibile ale antreprenoriatului. Interviul este realizat de Cristina Stan Damian, membru al echipei Profinox.

„Piața este în continuă creștere și, totodată, imprevizibilă”

Cristina: În articolul anterior, am discutat despre începuturile și evoluția Profinox. Cum vedeți astăzi piața în care activați?

Dl. Ilyes: Piața în care activăm are o dinamică proprie și nu poate fi controlată sau anticipată în detaliu. Există însă o constantă: creșterea. Fiind conectați în principal la industria alimentară, evoluția este direct influențată de creșterea populației și a puterii de consum, ceea ce dictează investițiile în acest domeniu atât de vast. Astfel, prin domeniului nostru de activitate și expertiza în fabricarea de produse unicat sau la comandă, suntem direct dependenți și influențați de situația și posibilitățile de investiții din acest sector.

Singurul lucru previzibil este faptul că piața se află într-o continuă creștere. Din acest punct de vedere, direcția este clară, chiar dacă detaliile nu sunt.

De la lucrări de șantier la repoziționare strategică

Cristina: Cum s-a adaptat compania la aceste schimbări?

Dl. Ilyes: În primii ani, activitatea noastră a fost concentrată pe șantiere și instalări la sediul clientului, în special pe piața internă. Acesta a fost modelul de bază până în jurul anilor 2014–2015.

Ulterior, am început să ne orientăm către piețele externe și să ne concentrăm pe execuția în hala noastră de producție. Pe de o parte, clienții tradiționali și-au schimbat managementul sau strategia și, implicit, furnizorii. Pe de altă parte, am întâmpinat dificultăți tot mai mari în găsirea și formarea forței de muncă pentru șantiere.

În același timp, piețele externe au venit cu un avantaj important: disciplina financiară și predictibilitatea plăților.

Termenul de plată, detaliul care schimbă totul

Cristina: Într-un business operațional, unde fiecare proiect implică resurse, timp și capital, termenul de plată devine un factor strategic. Cât de mult contează acest aspect?

Dl. Ilyes: Contează foarte mult. Diferența dintre un termen de 30 de zile respectat și unul de 90 de zile sau mai mult este esențială. În primul rând, îți afectează planificarea activității și limitează posibilitatea de a prelua proiecte noi în paralel cu cele existente. În al doilea rând, trebuie să finanțezi din resurse proprii proiectele în derulare, iar aici termenul de încasare are o influență majoră.

Trebuie știut faptul că, indiferent de dimensiunea proiectelor, acestea trec prin etape distincte: prelucrarea tehnică, pregătirea documentației de execuție, achiziția materialelor și componentelor, execuția propriu-zisă, verificarea calității, corecțiile post-QC, ambalarea, livrarea și facturarea. Toate aceste etape implică costuri.

În cazul unui termen de plată de 30 de zile, chiar și pentru cele mai simple produse, întregul proces durează de la minimum 10 zile lucrătoare (aproximativ 14 zile calendaristice) în sus. Asta înseamnă că investiția este blocată cel puțin 44 de zile chiar și pentru proiectele mici.

În prezent, termenele noastre de execuție sunt de 8–10 săptămâni de la comandă, în funcție de gradul de încărcare. Asta înseamnă o finanțare a procesului de minimum 86 de zile, de multe ori chiar până la 180 de zile, până la încasare, în condițiile în care avem sute de produse unice în diferite faze de execuție.

Orice întârziere creează blocaje, iar aceste blocaje se propagă în lanț. Este una dintre acele realități rar discutate, dar care influențează profund stabilitatea unui business.

„Experiența nu apare în ofertă, dar face diferența”

Cristina: Ați menționat că uneori ați pierdut în fața unor furnizori mai ieftini. Ce diferențiază compania?

Dl. Ilyes: Experiența. Suntem specializați pe procesarea oțelurilor inoxidabile și știm foarte bine cum se comportă materialul. Este un domeniu în care detaliile tehnice sunt esențiale.

Inoxul este un material dificil, cu particularități care, dacă nu sunt înțelese corect, pot duce la deformări, rebuturi și costuri suplimentare. Aceste lucruri se învață în timp. De aici rezultă o concluzie clară: chiar dacă investești în echipamente performante, factorul uman rămâne decisiv.

Tehnologie vs. oameni: unde se face diferența reală

Cristina: Cât de mult poate tehnologia să compenseze lipsa de experiență?

Dl. Ilyes: Tehnologia ajută, dar nu poate înlocui experiența. Poți avea utilaje performante, însă ai nevoie de oameni care știu să le utilizeze și care înțeleg materialul.

În domeniul nostru, factorul uman rămâne esențial. Experiența acumulată în timp nu poate fi nici comprimată, nici înlocuită complet de echipamente, indiferent cât de moderne sunt acestea.

Creștere prin continuitate

Cristina: Există un proiect care a definit compania?

Dl. Ilyes: Nu un proiect anume. Evoluția a fost construită prin continuitate și echilibru. Am avut colaborări importante, dar nu a existat un moment singular care să schimbe totul.

Proiectele mari vin cu resurse și complexitate ridicată, însă după finalizarea lor, piața revine rapid la logica optimizării costurilor.

Economii pe termen scurt vs. parteneriate pe termen lung

Cristina: Cum vedeți tendința de a merge spre soluții mai ieftine?

Dl. Ilyes: Pe termen scurt poate părea o decizie bună, însă pe termen lung nu este. Parteneriatele stabile aduc consistență, predictibilitate și calitate.

O relație construită în timp valorează mai mult decât o economie punctuală.

Creșterea limitată de capacitate, nu de cerere

Cristina: Care sunt principalele provocări astăzi?

Dl. Ilyes: Capacitatea de producție. Una dintre cele mai mari provocări nu este lipsa comenzilor, ci imposibilitatea de a le onora în ritmul cerut de piață. Formarea oamenilor durează, iar piața forței de muncă este foarte competitivă. Din acest motiv trebuie să fim selectivi și nu putem accepta orice solicitare.

În acest context, creșterea devine un proces controlat, nu accelerat artificial. Dacă nu poți livra la timp, clientul își găsește o alternativă — este un mecanism normal al pieței.

Realitatea necosmetizată a antreprenoriatului: presiune constantă și adaptare

Cristina: Ce înseamnă, în mod real, antreprenoriatul după atâția ani?

Dl. Ilyes: Înseamnă responsabilitate continuă. Trebuie să înțelegi toate aspectele business-ului, de la producție la financiar-contabilitate.

Pe măsură ce compania crește, problemele devin mai complexe. Nu există perioade în care lucrurile funcționează de la sine. Dacă nu apar probleme, înseamnă că ai stagnat, iar stagnarea nu este de dorit pentru niciun antreprenor.

Experiența aduce și lecții dificile, inclusiv faptul că delegarea totală, fără o înțelegere reală, poate deveni un risc.

Investiția în oameni și un risc inevitabil

Cristina: Cum gestionați dezvoltarea echipei?

Dl. Ilyes: Investim constant în oameni, dar există și un revers. Cu cât îi formezi mai bine, cu atât cresc șansele ca ei să plece și să devină competitori.

Este una dintre realitățile asumate ale construirii unei echipe.

Obiective pentru viitor: dezvoltare de produs nou și expansiune

Cristina: Care sunt planurile pe termen mediu?

Dl. Ilyes: Un obiectiv important este relocarea într-un spațiu mai mare și mai potrivit, în jurul anului 2029. Activitatea noastră implică procese care necesită control strict al mediului, mai ales lucrând pentru industria alimentară.

În paralel, ne dorim dezvoltarea unor produse proprii. Chiar și unul sau două produse de serie, sub marcă proprie, ar reprezenta un pas important. Acest lucru presupune însă și dezvoltare, și marketing — direcții la care lucrăm deja.

Identitate, direcție și continuitate

Cristina: Dacă ar trebui să rezumați compania într-o singură propoziție, cum ați descrie-o?

Dl. Ilyes: O firmă care știe să lucreze în inox.

Cristina: Un mesaj pentru echipă și parteneri?

Dl. Ilyes: Pentru echipă, să nu uite niciodată că atenția la detalii face diferența. Greșelile costă timp și resurse. Iar celor care sunt alături de noi le mulțumesc pentru încredere și continuitate — fără ei nu am fi ajuns aici.

The post Povestea Profinox (II): Despre piață, decizii strategice și lecțiile antreprenoriatului industrial. appeared first on Profinox.

Începuturile: primul contact cu inoxul

Cristina: Discutăm astăzi despre povestea companiei Profinox — începuturile, viziunea și provocările. Pentru început, spuneți-ne câteva lucruri despre parcursul dumneavoastră profesional. Cum a apărut primul contact cu domeniul care astăzi definește Profinox — oțelurile inoxidabile?

Dl. Ilyes: Primul contact cu inoxul a fost în 1996. După ce am terminat facultatea, în 1993, am trecut prin mai multe joburi și experiențe profesionale. Într-o conjunctură familială, în 1995 ne-am mutat la Budapesta, unde am locuit până în 1997.

Căutând un loc de muncă, am ajuns într-o companie care se ocupa cu comerțul de oțeluri inoxidabile. Am fost angajat inițial ca lăcătuș-sudor, deși aveam diplomă de inginer. Promisiunea era că ulterior voi putea ocupa un post de inginer în pregătirea producției.

În aprilie 1996 am pus pentru prima dată mâna pe un aparat de sudură TIG. Din acel moment, am rămas legat de inox.

Întoarcerea în România și primele decizii

Cristina: Care a fost momentul care v-a determinat să înființați propria companie?

Dl. Ilyes: În 1997, când am decis să ne mutăm înapoi la Cluj, i-am propus patronului firmei din Budapesta să deschidem o companie în România specializată în producția din oțel inoxidabil. Mi-a spus însă că are deja o firmă în România și nu dorește să deschidă una nouă.

Mi-a sugerat să mă angajez la compania respectivă. Așa am făcut. 

În octombrie 1997 am devenit responsabil tehnic, apoi director tehnic. În 2000 am înființat acolo o secție de producție și am devenit director de producție. Această etapă a durat patru ani.

În decembrie 2004 mi-am dat demisia, iar în 2005 am înființat propria firmă.

Drumul spre propria afacere

Cristina: Care a fost motivația principală pentru a porni pe cont propriu?

Dl. Ilyes: Motivația a fost în mare parte stresul și diferențele de viziune față de conducerea companiei în care lucram. Aveam o perspectivă diferită asupra dezvoltării și, în timp, aceste diferențe au devenit tot mai evidente.

La un moment dat am ajuns la un punct de ruptură care a generat decizia de a porni pe cont propriu.

O alegere strategică: industrie, nu arhitectură

Cristina: În acel moment piața era pregătită pentru astfel de servicii?

Dl. Ilyes: În acea perioadă, inoxul în România însemna aproape exclusiv balustrade. Majoritatea lucrărilor erau în zona arhitecturală.

Eu am decis să nu merg în această direcție. Am realizat rapid că proiectele arhitecturale sunt extrem de subiective. Acceptarea finală depinde de gusturi, percepții și interpretări.

Am preferat să mă concentrez pe proiecte tehnice — acolo unde există desene, specificații clare și cerințe precise de execuție.

Cu ce resurse a pornit Profinox

Cristina: Mulți antreprenori spun că pentru a începe o firmă ai nevoie de capital. Cum a fost în cazul dumneavoastră?

Dl. Ilyes: Am pornit cu un împrumut de la un prieten care mi-a propus să facem firma împreună. I-am spus foarte clar: nu am bani. Tot ce am sunt cunoștințele mele, experienta, un telefon și un laptop.

În primele luni am folosit mașina tatălui meu pentru ca nu avem o masina a mea.

Firma a fost înființată în februarie 2005, iar în martie am început efectiv activitatea. Biroul era în apartamentul meu din Cluj, iar primul atelier l-am închiriat într-un spațiu industrial dezafectat.

Startul Profinox

Cristina: Cum au arătat primele luni ale companiei?

Dl. Ilyes: În martie 2005 am început amenajarea atelierului și am angajat primul om. În aprilie au venit încă doi.

Primii 15-16 ani au fost dominați de lucrări pe șantier, instalări la clienți. Atelierul era doar un suport pentru realizarea componentelor necesare.

Primele colaborări

Cristina: Cum au apărut primii clienți?

Dl. Ilyes:  În perioada în care lucrasem la compania anterioară construisem deja relații profesionale în piață.

Când mi-am dat demisia, am anunțat toți clienții că nu mai fac parte din acea firmă și că am un nou număr de telefon. Cine a dorit să lucreze în continuare cu mine, m-a contactat.

Mulți au spus foarte clar: nu ne interesează firma, ci persoana cu care lucrăm.

 Acesta este unul dintre pilonii oricărei afaceri. Dacă între reprezentanții clientului și furnizorului există afinitate și încredere, se creează o relație de parteneriat. Dacă nu există această conexiune, relația nu se va construi.

Un alt pilon al unei relatii functionale este ca niciodata sa nu promiti ceva ce nu poti face. Acest principiu construieste predictibilitate si a stat la baza motto-ului companiei care s-a mentinut de-a lungul anilor si anume: Noi facem ce stim si stim ce facem!

Prin urmare noi am avut clienți cu care am colaborat peste zece ani.

Proiectele care au marcat evoluția Profinox

Cristina: Care au fost proiectele care au schimbat traiectoria companiei?

Dl. Ilyes: Primul proiect major a fost Albalact, în 2006, pentru fabrica de la Oiejdea. A fost un proiect gestionat de Tetra Pak, iar noi ne-am ocupat de instalări.

În acel moment, Profinox avea deja 18 angajați. 

Un alt proiect important a fost fabrica Pepsi din Dragomirești.

Dl. Ilyes: Am început lucrările în 2009, în plină perioadă de criză. Am realizat sistemul de canalizare aseptic pentru zonele de producție.

Inițial trebuia să mergem cu o echipă formată, dar oamenii care lucraseră pe șantiere până atunci au refuzat delegarea.

Am plecat cu patru muncitori necalificați și am lucrat două luni și jumătate, în condiții de iarnă, câte 12 ore pe zi. În același timp îi și instruisem.

A fost o perioadă extrem de grea.

Pasul spre industria farmaceutică

Cristina: Din cate stiu, ulterior v-ati extins si spre alte industrii… ?

Dl Ilyes: Da! Începând cu 2009, Profinox a intrat și în industria farmaceutică.

Am realizat prima rețea de apă purificată într-o fabrică din Constanța, pe baza unui proiect german. Așa am ajuns să colaborăm cu compania Letzner, lider european în sisteme de apă farmaceutică.

Această colaborare ne-a dus ulterior în proiecte internaționale — Germania, Austria, Belgia, Turcia, Serbia sau Bosnia.

Valorile care au susținut compania

Cristina: Profinox este o companie cu capital românesc care funcționează de peste două decenii. Care sunt valorile care au susținut această continuitate?

Dl. Ilyes: Un principiu simplu: o firmă există cât timp are clienți.

Iar clienți ai dacă îi servești cât mai bine posibil.

Un client mulțumit aduce două beneficii majore: revine și te recomandă mai departe.

În primii 15 ani nu am făcut marketing. Reclama noastră au fost proiectele și clienții noștri.

Construirea echipei

Cristina: Cum ați construit echipa companiei?

Dl. Ilyes: Cu greu. Și menținerea ei a fost și mai grea.

De-a lungul anilor au trecut prin firmă peste 400 de persoane. Unii au rămas puțin, alții mai mult.

Cel mai important criteriu nu este doar competența tehnică, ci compatibilitatea cu modul de gândire al echipei.

Parteneriate pentru continuitate

Cristina: În prezent aveți și asociați. De ce ați ales această strategie?

Dl. Ilyes: Ideea am învățat-o de la Hans Hermann Letzner, fondatorul companiei germane cu care colaboram.

El mi-a spus un lucru care m-a marcat: dacă vrei continuitate, trebuie să găsești oameni care împărtășesc aceeași pasiune.

Dacă ai norocul să îi găsești, trebuie să faci tot posibilul să îi păstrezi. Ei vor menține continuitatea.

Acesta a fost principiul care a ghidat deciziile mele: ce trebuie făcut astăzi pentru ca firma să existe și mâine. Și peste un an. Și, sper eu, peste zece ani.

Proiecte industriale majore

De-a lungul anilor, Profinox a participat la proiecte industriale importante în România:

• Albalact
• Pepsi
• Unilever
• Cipita
• Olympus
• Rarăul
• fabrici de apă minerală: de ex. Tușnad, Perla Harghitei, Poiana Negrii, Aqua Sara, Boholt

Compania a realizat instalații industriale, linii de producție și sisteme tehnologice complexe.

Interviul continuă în partea a doua, unde vom discuta despre viziunea, strategia și viitorul companiei Profinox.

The post Povestea Profinox: 21 de ani de antreprenoriat industrial. Interviu cu Ferenc Ilyes, fondatorul companiei appeared first on Profinox.